Au trecut doar 2 zile de cand ”extraterestrul” Bolt a reusit sa spulbere recordul mondial la 100 de metri si inca mai curge muuulta cerneala din pixurile ziaristilor din toata lumea. Acum nu o sa il laud eu pe Bolt, desi a fost cel pe care am pariat si inca voi paria ci voi povesti trairea ca simplu privitor din fata televizorului, din Romania stadioanelor de fotbal, a piStelor de atletism si a…

Spectacolul incepe in arena cu mult inainte de ultima proba a serii, mult asteptata ”100 de metri barbati”, pentru care se astepta un record mondial de audienta. Nemtii sunt bucurosi, obtin 2 medalii la ultimele 2 probe, dar acum gata!, urmeaza spectacolul, showul marca Bolt. Incepe prezentarea fiecarui concurent, toti au cel mai bun timp din cariera sub 10 secunde, dar lume se concentreaza asupra duelului asteptat tot anul: Bolt-Gay, culoarele 4, 5, iar pe 6 nimeni altul decat Asafa, alt recordmen la vremea lui…

Chiar daca esti in fata televizorului simti cum si tu incepi sa ai emotii sa traiesti ca si cum ai fi ”la fata locului”. Dar gata cu distractia, startul e dat de linistea pe care cei peste 85.000 de spectatori o fac in momentul in care se pregateste lansarea in cursa cu timpul…(85.000 de oameni sa nu scoata un sunet, se auzea si musca, desigur daca era vreuna, ca nemtii poate nu le-au dat voie la intrare, sau nu au avut bani de bilete:)) )

Startul e simplu, dar in acelasi timp magnific, cei trei, Bolt-Gay-Asafa parca zboara, dar imediat Bolt declanseaza sprintul spre victorie, spre glorie eterna, spre un nou record mondial. Si ce record mondial!!, 9.58 pe cand vechiul record era 9.69.

Cand realizezi ce timp a scos ”negrul” ala ( fara sa discriminez oamenii de alta culoare..) el deja facuse un tur de stadion, si daca la inceput parea ca a mers pana la o cafenea sa bea un suc abia apoi vezi cum se umple de transpiratie, rauri curg pe fruntea lui, dar ce mai conteaza, e fruntea celui mai rapid om de pe planeta ( sau poate planete?? ).

43 de km/h, cu viteza asta a obtinut Bolt victoria, nu e mult, dar pe drumurile din Jamaica nu cred ca poti merge cu viteza asta, desi nici in Romania nu o duci mai grozav….pe unele drumuri tu poti merge cu limuzina ta cu sute de cai putere si sa il vezi pe Bolt ca trece pe langa tine de la inaltimea celor 2 picioare putere…

Cam atat despre o cursa magica, din toate punctele de vedere, fara huligani, fara injuraturi, fara, fara, fara…doar ei, pista si istoria!, si cei care au urmarit, milioane de oameni cu satisfactia ca au vazut cum s-a stabilit acel 9.58

simplu, fara litera mare, fara publicitate, doar pentru ca asa simt acum, sa scriu…e timpul sa revin in blogosfera, nu ca as fi eu un mare scriitor:)), just ”un trecator prin lume”. punct si de la capat cu noi articole cat de curand pentru ca pagina asteapta cu nerabadare noi idei

ne auzim in articolele, randurile, ideile, comentariile ce vor urma!

Am o nouă locuinţă!!!. A trecut ceva vreme de când nu am mai scris, e drept, dar de acum ne vom auzi mai des pentru că odată cu mutarea în noua casă a revenit şi pofta de a scrie!. Am avut de lucru până să pun la punct primele detalii, până am reuşit să mut mobila, dar tocmai pentru că am reuşit mă simt obligat să scriu tot mai des. Titlul a rămas acelaşi, cu un mic slogan în plus:D, iar adresa a fost schimbată datorită noului domeniu şi a dorinţei de a fi doar un singur kabool;)). Desigur pentru cei care sau obişnuit să mă strige kabool-kabool o pot face în continuare:)). Cam atât, mai vreau doar să vă urez bun venit în noua mea casă, sper că vă veţi simţi bine şi veţi mai trece pe la mine! O seară plăcută şi ne auzim la următorul articol!

Da, mă pot compara cu ea doar prin faptul că din acest moment şi eu am renăscut din propria-mi cenuşă;)). Zilele au trecut, una după alta şi blogul a tot aşteptat ca cineva să se apropie de el şi să îl alimenteze cu carburant, nu orice fel de carburant ci unul ideatic:D.

Iată că acest moment a sosit. Acum se lustruieşte pentru ultima oară înainte de a-i primi pe musafirii care au aşteptat să poposească fie şi pentru 1 minut, 2, 3 pe aici. Cu scuzele de rigoare anunţ redeschidrea obiectivului turistic de interes ,,internaţional” Mind bomb in kabool! aşa că vă aşteptăm cu drag să serviţi articole servite de bucătarul Chef Kabool!!!

Acum îmi dau seama că eu leg articolele unul după altul, dar fără să vreau:). Da, suntem deja în aprilie, căldura deja se simte tot mai puternic, motiv excelent pentru a începe să facem sport în aer liber.

Cum în timpul iernii sportul, cel puţin la mine constă în datul cu skiurile şi orele de sport de la şcoală, când vine căldura şi pot ieşi afară este numai bine. Prin urmare de săptâmăna trecută am început să ies la alergări, să îmi mai oxigenez creierul, să mai dezmorţesc organismul şi să mai dau jos din surplusul de greutate acumulat peste iarnă:).

Am început mai greu, dar acum deja am reintrat în ritmul de acum 6 luni şi vreau să avansez chiar. Cred că pentru tineri în mod special este foarte important să facă mişcare, să iasă în natură. Da, toţi stau în faţa calculatorului pe diferite siteuri, pe mess, în faţa televizorului, sau făcând orice altceva dar nu mişcare.

Astăzi, aproape nimeni nu mai circulă pe jos, chiar şi atunci când distanţele de parcurs sunt foarte mici, iar urcatul scărilor fără folosirea ascensorului este aproape de neconceput. Cei care se abat de la această regulă sunt foarte puţini în ziua de azi, şi numărul lor scade cu fiecare zi ce trece. Devenim tot mai dependeţi de tehnologie, uităm că tehnologia nu ne asigură un corp sănătos, doar sportul şi alimentaţia pot face acest lucru.

După o oră de sport te simţi mult mai bine, creierul funcţionează perfect;). De acum am să profit că e plăcut afară şi în fiecare zi am să fac ceva mişcare, nu doar în faţa calculatorului. Am început să organizăm în fiecare duminică un meci de fotbal între noi colegii de clasă şi sper să o ţinem aşa toată primăvara şi poate chiar vara.

Cred că fiecare dintre voi care nu faceţi sport ar trebui să vă gândiţi serios să lăsaţi alte activităţi pentru că sănătatea este pe primul plan şi fiind sănătoşi vă puteţi ocupa cum trebuie de celelalte activităţi. Deja e al treilea articol în seara asta, probabil pentru că am alergat weekendul asta şi mi-a revenit pofta de a scrie.
Cum începem o nouă săptămână vă urez spor la muncă şi la sport!!

Dacă tot am adus aminte de meciul naţionalei noastre cu Serbia să mă refer şi la cele 2 meciuri jucate ,, de ai noştri”. Le spun de pe acum celor care au preferat să vadă meciul cu Serbia în loc să stingă becu, să iasă la o plimbare sau să facă ceva ce nu implica lumină: ţeapăăă!!!, am pierdut meciu şi am ratat şi calificarea la mondiale aşa aţi ales foarte prost!.

Desigur, poporul de microbişti-antrenori-maseori-jucători şi ce mai vreţi voi a stat ,,cu sufletul la gură” să vadă cum o da Mutu o ,,boabă” şi cum îi batem pe sârbi. Asta nu s-a întâmplat însă, când dădeam şi noi gol veneau sărbii şi ne mai dădeau şi ei unu. Meciu nu l-am văzut, aşa că nu o să mă refer la ocazii, cum a fost arbitrajul şi altele de genu. Cert este că am pierdut şi ne îndreptam spre meciu cu Austria unde speram ca jucătorii să ,,spele ruşinea” şi să ne arate că meciul de la Constanţa a fost un accident.

Exact aşa a fost, doar că în sensul negativ, ne-au arătat cât de praf sunt, ce mari jucători se cred când ei nu sunt în stare să îi bată pe austrieci. Joc prost, echipă penibilă şi un antrenor care merită un Oscar pentru pâmpălăul anului!!. Cum poţi să apari în faţa presei şi să spui că tu ştiai că vom pierde acest meci???.

La ce să ne mai aşteptăm atunci?. La nimic, aboslut nimic, mondialele le vom vedea din faţa televizorului, dar naţionala României va fi şi ea alături de noi că doar ce rost are să ne deplasăm în Africa de Sud să facem cinste tărişoarei. 2 meciuri, 2 înfrângeri, aceeaşi jucători, acelaşi antrenor şi nici un motiv ca să mai văd echipa naţională la televizor. Am suferit 2 înfrângeri aşa cum Zuninga a încasat 2 croşee de la Bute care l-au pus la podea.

Hai România: la judo, la canotaj, la gimnastică, la box, la…, în mod cert la fotbal nu. Sunt sigur că mulţi s-au săturat şi mai bine ne trezim la 5 dimineaţa să vedem cum Bute îşi apără centura MONDIALĂ decât să văd cum Bănel dă cu minge prin tribune. Am să mă uit acum la gimnastică, la Europene unde avem deja câteva medalii!!

Am revenit cu forţe proaspete:). Am trecut şi peste 1 Aprilie şi peste tot şi m-am reapucat de scris. Prima temă este una mai veche, despre care am vrut să scriu la timpul respectiv, dar şi acum este bine…:D

Este vorba despre acel Earth Hour, care a fost sâmbătă 28 martie între orele 20.30 şi 21.30. Nu ştiu dacă sunteţi la curent cu ce a însemnat acea oră denumită ora Pământului, a gazdei noastre de mii de ani. Ora Pământului simbolizează perioada de 60 de minute în care omenirii îi pasă de Pământ. Şi pentru a o arata, stingem lumina şi stăm pe întuneric. Plecată din îndepărtata Australie, mişcarea Ora Pământului (Earth Hour în engleză) este un protest împotriva poluării şi dezvoltării ce nu ţine cont de natura şi starea generală a Pământului.

Iată că şi populaţia mai face ceva pentru binele planetei că prea o ,,lovim” în… fiecare zi. Acum să vedem cum a fost primită această campanile la nivelul ţării noastre, dar mai ales la nivelul oraşului Alba Iulia ( că pe aici îmi duc eu traiul:) ). Problema cea mare era că la 20.45 în aceaşi seară juca valoroasa echipă de fotbal a României care întâlnea la Constanţa pe Serbia.

De aici şi întrebarea: ne uităm la meci sau facem şi noi un gest de mulţumire, un gest cuvenit pentru planeta asta care e tot mai greu încercată. Cum suntem un popor de microbişti evident că lumea a preferat să se uite la meci, că doar deh!, să stingă alţii becu, noi îl vedem pe Mutu, pe Marica şi pe Băneeeellll:). Din această categorie îi exclud pe cei care au ieşit la o terasă, cafenea, bar să vadă meciu.

Şi acum să mă refer la cum a fost in our city:). Cum sunt foarte modest nu o să fac pe mândru şi să spun că nu intervalul acela calculatorul, televizorul şi becurile din camera mea erau stinse:D. Am profitat că a fost o vreme plăcută afară şi am ieşit în parc, pe bulevard şi apoi la un suc. Ce am constatat: pe bulevard toate luminile erau arpinse, absolut toate. Instituţile publice nu au stins becurile aşa că să mă mai mir că am văzut becuri aprinse la mai fiecare geam din ele nu are rost.

Evident că nu, asta e, lumea e mult prea comodă ca să facă astfel de gesturi. Am urmărit însă cu plăcere pe net cum în oraşe mari ale lumii lumea a reacţionat aşa cum trebuia, la clădiri de marcă din fiecare ţară participantă becurile au fost stinse, şi cetăţenii au făcut la fel. Se vede că atunci când e vorba de mobilizare pentru un scop nobil până la urmă lumea reacţioneză chiar foarte bine.

Într-un fel anume am lăsat subiectul pentru un articol după eveniment, am vrut să văd cum a fost. Ei bine, dacă e să mă iau după articolul de aici, a fost destul de bine. Poate la anul va fi şi mai bine şi nu vom fi preocupaţi de fotbal că oricum suntem…, de ceva emisiune de televiziune, ci vom face un lucru în primul rând pentru sănătatea noastră.

Vom vedea, până atunci am putea încerca în fiecare zi să stingem un bec care nu ne foloseşte la nimic şi pe care îl ţinem aprins de decor. Să vă văd:)! Şi hai să vă întreb: care dintre voi a stins becu?

Mitocanule!!!, da, eşti un mitocan şi nu mai vreau să te văd în viaţa mea!!!, ieşi afară!!!. Ok, probabil am interpretat o scenă de caznicie:)), e drept una mai puţin reuşită. Nu am de gând să analizez o asemenea parodie, ci mai degrabă vreau să vorbesc despre, cred celebra campanie lansată ( precum lansezi o undiţă să prinzi un peşte:) ) de Radio Guerilla şi intitulată ,,Atlas de Mitocănie Urbană”.

Cred că s-a vorbit destul despre asta aşa în general, adică despre campanie în întregime şi nu despre un anumit Mitocan:). Eh, eu mi-am propus azi să vorbesc despre 2 dintre ele şi anume despre Ţăranul de mall şi Piţipoanca de companie ( i se mai spune piţi:)) ). Ideea de a scrie despre asta o aveam de acum o săptămână, dar înainte de a scrie am vrut să cercetez să văd dacă ce spun ei în clip e adevărat.

Profitând de faptu că cel căruia mama îi spune fiu ( adică fratemeo:)), a sunt cam prea filozofic … ) a ajuns şi el acasă am zis să vedem ce mai e nou pe la mall. Eu aveam în cap pe lângă ce vroiam să caut ca şi articol vestimentar să văd dacă sunt asemenea specimene ( evident că sunt:) ), dar dacă se comportă cum sunt ei descrişi de RG.

Voi ce ziceţi?, eu m-am convins că da, chiar aşa e. Şi nu am zărit un personaj, două sau trei… cum ar zice un manelist dalu Guţă fraţioare, sunt ,, fără număăăărrrrrr… dedicaţie pt toţi mitocanii:))!!!! euroi-euroi-euroi!!!! ). Am trecut pe lângă ei, ei pe lângă mine şi am realizat că nu ne asemănăm chiar deloc, şi aici mă refer la ţăranul de mall:).

Desigur, cu piţipoanca e acelaşi lucru şi pe ea am identificat-o, doar că ea are o arie mai largă de răspândire. Pe astea le vezi în toate locaţiile posibile, şi în general nu ai cum să le ratezi, e adevărat, e ratate:)). M-am lăsat repede de meseria asta:), nu sunt un mare observator ( nu ăla de la antena 1, nici ala astrologică:)) ) şi m-am concentrat pe alte lucruri.

După ce am studiat piaţa, oferta şi cererea am decis că azi ar fi timpu să scriu şi un articol. Concluzia e că îi ştim, îi vedem, trăim cu ei, sunt peste tot, şi alături de ceilalţi mitocani sunt o familie mare, unită şi toate cele. Contra lor nu prea putem face mare lucru, poate doar să îi evităm. Mda, am vb şi despre ei, acum ar fi cazu să vorbesc despre psihologia umană, despre temperamente:).

Idei am, spaţiu de expunere a lor am, dar chef şi tragere spre aşa ceva în mod evident că nu. Până mai scriu un articol pentru mâine vă urez noapte bună!!

Eh, ce ne e şi nouă cu această criză deghizată într-o sperietoare care tot mai mult se apropie de noi şi nu mai durează mult până ne va aplica lovitura cea mai dură! Şi cum să evităm şi noi criza, mă rog, să suferim mai puţin de la loviturile primite de la ea? Păi hai să ne împrumutăm de la FMI, să ne salveze ei, că sunt totuşi Fondul Monetar Internaţional.

Gata!, au trecut la treabă şi acum vom primi bani încontinuu, vor curge ca un râu înspre ţărişoara asta. Vă daţi seama că 19.95 miliarde de euro nu sunt chiar un chilipir:). Totuşi asta nu înseamnă că nu trebuie să fim mai precauţi, să nu mai consumăm anumite lucruri inutile în prostie. O situaţie concretă: ieri pe la 2 la amiază mă îndreptam împreună cu alţi 3-4 colegi înspre casă.

A, ne deplasam cu cea mai veche formă de transport din toate timpurile. Aţi ghicit, eram cu pejosu. Şi cum ne îndreptam noi aşa pe Porţile Cetăţii ( pt cei din necunoscători, noi avem în oraş o cetate importantă în istorie, şi prin porţile ei noi ajungem pe jos din cetate în centru şi invers:))…sper că aţi înţeles ceva ) arunc o privire stâlpilor de iluminat.

Spre surpinderea mea ce văd?, becurile erau toate aprinse. Zic eu ,, o fi o glumă, sau nu văd bine, aşa sunt ele:)) ”. Desigur că nu m-am înşelat, erau chiar aprinse. Ziua în amiaza mare!!!!, şi atunci îmi pun întrebarea: cât de prost să fi să ţi becurile aprinse când afară este lumină naturală, soarele străluce pe cer şi e ora 2 a amiezii. Răspunsul îl poate da oricine: extrem de prost, sau extrem de incompetent.

Când ni se spune să folosim produse româneşti, să nu consumăm decât ce este strict necesar tu laşi becurile aprinse. Bine gândit, probabil că nu se vedea cum trebuie şi becurile ne ajutau. Nu era doar un bec aprins, cel putin 30, becuri care consumă la energie cât cuprinde. De aici să zic şi indignarea mea, că doar nu plătesc factura la energie aia care se ocupă cu iluminatul, ci noi contribuabilii care ne plătim taxele la timp.

Asta e, nu ai cu cine, trebuie să ne resemnăm. Azi tot pe acolo am venit, nu m-am uitat că eram prea obosit şi mai şi povesteam cu un coleg, dar când mai trec prin zona respectivă cu siguranţă o să fiu atent dacă becurile funcţionează:)). Hai că mă indignez prea mult, când ar trebui să mă bucur de sosirea weekendului. Aşa că am gatat cu asta şi mă dau să mai scriu câte ceva şi poate să văd un film, că am uitat de ele:D. Numa bine până la urmatoarea întâlnire!

Tema pe care am să încerc să o dezbat în acest articol a pornit de azi de la şcoală din ora de istorie mai precis. În primul rând trebuie să spun că fac istorie cu cea mai tare profesoară din liceu. Profa Cetean, că aşa o cheamă, este cea mai tare profă pentru că în privinţa mea a reuşit să facă dintr-un om care ura istoria ( în generală am avut experienţe neplăcute… ) un om căruia îi place enorm istoria şi care ar vrea să o aprofundeze cât mai mult.

Pe lângă asta ştie cum să te atragă către istorie, are un stil de a relata evenimentele istorice, la ea iei numai note f bune dacă înveţi, ştie să îţi explice totul şi are capacitatea de a face poante în timp ce predă. Astăzi am reluat discuţia începută acum 2 săptămâni despre primul război modial şi implicaţiile lui. Un lucru pe care profa l-a afirmat la un moment dat a fost: ,,S-a văzut după terminarea războiului că lumea nu ştie să înveţe din greşeli, şi asta s-a întâmplat mai tot timpul de-a lungul istoriei”. Se referea aici la modul în care Franţa şi Anglia au umilit Rusia şi perdanta războiul, Germania, după terminarea lui.

,,Lumea nu ştie să înveţe din greşeli”, extrem de bine spus. Oare câţi dintre noi învaţă ca după ce comit o greşeală să realizeze ceea ce s-a întâmplat şi pe viitor să fie pregătiţi a nu o mai repeta?: Părerea mea este că foarte puţini. Nu suntem capabili să învăţăm din greşeli, deşi ştim că nu este bine, că ce am greşit în trecut nu mai trebuie repetat în viitor.

Cât de profund sună un citat din fondatorul epicurismului ,,Cunoaşterea greşelilor este începutul salvării”. Toţi am greşit într-un fel sau altul şi nu odată. Acum dacă vei repeta aceeaşi greşeală de 2 ori depinde doar de tine şi te capacitatea ta de a realiza unde ai greşit şi de aţi propune să nu se mai repete. Iată că acest lucru nu se aplică doar la nivelul nostru ca şi popor, deşi am făcut mari greşeli în istorie şi nu am fost în stare să nu le mai repetăm. Această problemă se ridică la nivelul fiecărui cetăţean al Pământului.

Recunosc, au fost numeroase cazurile în care am greşit şi nu am ştiut să fiu atent. Astfel s-a ivit şi a doua dată în care am comis aceeaşi greşeală şi poate nici atunci nu am priceput. Ce îmi propun este să fiu mai precaut atunci când comit o greşeală, să învăţ din ea şi să nu o mai repet pentru că acesta este ,,începutul salvării” .

Ot: E 23 martie, ar trebui să fie călduţ afară, dar în schimb a fost foarte frig astăzi, a bătut vântul, a fost şi o tentativă de ploaie şi pe de-asupra mă doare gâtul. Mă dau să mai iau un Septolete Cherry şi să gat cele 2 articole promise pentru o revistă. Noapte bună!:)